Les Contes d´Hoffmann

PROLOG

Poetul Hoffmann stă la biroul său. Spiritele vinului și berii apar și dispar.

Muza lui Hoffmann apare și jură că îl va proteja de pericolele iubirii. Ea se va transforma în Nicklausse, un tânăr student care să-l însoțească pe Hoffmann. Consilierul Lindorf interceptează un mesager, Andrès, trimis de frumoasa cântăreață de operă Stella, care cântă în această seară în Don Giovanni. Lindorf îl mituiește pe Andrès ca să-i lase o scrisoare de la Stella, adresată lui Hoffmann. Scrisoarea este o declarație de dragoste pentru poet și conține și cheia de la camera ei. Bătrânul dar puternicul Lindorf intenționează să i-o răpească pe Stella lui Hoffmann în acea seară.

Chelnerii pregătesc mesele la crâșma lui Luther. Studenții zgomotoși cer vin, îl insultă pe Luther, ciocnesc pentru Stella și îl așteaptă pe Hoffmann. Acesta apare împreună cu Nicklausse. Pare chinuit, sumbru, melancolic, dar studenții îl împing să cânte vesela poveste a piticului Little Zack. Pe măsură ce cântă, gândurile îi fug și descrie brusc o femeie frumoasă. Studenții îl readuc la realitate. Chelnerii aprind punciul.

Hoffmann îl zărește pe Lindorf și îl recunoaște ca rival și adversar etern în fericire și iubire. Studenții sunt cuprinși de curiozitate și vor să afle numele iubitei sale. Sunt trei, răspunde el: fata Olympia, artista Antonia și curtezana Giulietta. Studenții decid să nu se mai întoarcă la spectacolul de operă, ci să fumeze și să asculte poveștile lui Hoffmann despre cele trei iubite ale sale.

ACTUL 1: OLYMPIA

Fizicianul pasionat și inventatorul excentric Spalanzani a construit un automat perfect, cu trăsături atât de umane încât o prezintă pe păpușă drept fiica lui, Olympia.

În această seară o va prezenta în societate. Mizează pe faptul că ultima sa creație îl va ajuta să recupereze cei 500 de ducati pierduți după ce bancherul său, Elias, a dat faliment. Primul invitat sosește devreme: este Hoffmann, elevul lui Spalanzani, care o admiră pe Olympia de la distanță. Rămân singuri pentru un moment, iar o privire e suficientă pentru ca Hoffmann să se îndrăgostească de Olympia. Nicklausse îl avertizează să nu se îndrăgostească de o păpușă cu ochi de email. Să aibă o premoniție? Coppélius intră și se prezintă ca prieten al lui Spalanzani.

De fapt, vrea să-și revendice ochii pe care i-a făcut pentru Olympia, dacă Spalanzani nu îi poate plăti. Înainte de asta, Coppélius încearcă să-i vândă lui Hoffmann invențiile sale ciudate – barometre, higrometre și ochi frumoși. Nicklausse este suspicios, dar Hoffmann cumpără cu nerăbdare o pereche de ochelari magici, prin care o vede pe Olympia ca pe o viziune transfigurată. Coppélius îi cere lui Spalanzani partea lui din profit, dar acesta îi dă un cec fals, pe numele falimentatului Elias.

Oaspeții o admiră pe Olympia, care interpretează o arie acompaniată de Cochenille la harpă. Cântatul ei e întrerupt ocazional de sunete mecanice ciudate, dar Hoffmann, orbit de ochelarii săi magici, ascultă devotat. Într-un tête-à-tête cu Olympia, el îi declară iubirea și se crede îndrăgostit. Dar ea se retrage de la prima îmbrățișare. Nicklausse apare brusc și îi spune lui Hoffmann zvonuri alarmante despre Olympia. Hoffmann respinge avertismentul și fuge după iubita sa.

Coppélius jură să se răzbune pe Spalanzani, care a încercat să-l păcălească. Oaspeții se întorc. Hoffmann dansează un vals cu Olympia, care își accelerează pașii până la viteză amețitoare. Hoffmann cade și își sparge ochelarii magici. Coppélius îl așteaptă și sparge păpușa. Hoffmann își dă seama de iluzie: s-a îndrăgostit de un automat.

ACTUL 2: ANTONIA

O tânără cântă un cântec melancolic despre iubirea pierdută.

Antonia Crespel visează să devină o divă faimoasă ca mama ei. Dar nu știe că a moștenit de la mama sa nu doar vocea magnifică, ci și boala fatală. Ca să o salveze, tatăl ei trebuie să o ferească de orice emoție și efort. Îi interzice să cânte și să-l vadă pe logodnicul ei, Hoffmann. Crespel îl instruiește pe servitorul surd Frantz să nu lase pe nimeni să intre. Frantz își cântă mânia în singurătate.

Hoffmann sosește în grabă, o caută pe Antonia și se declară iubirea. Antonia îi răspunde cu un cântec, dar slăbiciunea o împiedică să termine melodia. Crespel revine, iar Antonia fuge, în timp ce Hoffmann se ascunde. Frantz îl lasă pe Doctor Miracle, medicul familiei, să intre. Crespel îl insultă, numindu-l un criminal care va distruge viața fiicei sale, la fel ca pe a mamei ei. Hoffmann înțelege că Antonia este în pericol: dacă va cânta, va muri.

La cererea lui, Antonia promite cu greu să renunțe la cântat și la visul de glorie. Miracle revine și o îndeamnă pe Antonia să nu-și sacrifice talentul pentru fericirea burgheză. La început ea rezistă tentației, dar când Miracle face portretul mamei să vorbească, nu se mai poate abține. Cântând la îndemnul doctorului, Antonia moare. Crespel se aruncă asupra lui Hoffmann, dar Nicklausse îl oprește. E prea târziu: diavolul a câștigat din nou, cu ajutorul lui Frantz.

ACTUL 3: GIULIETTA

Frumoasa curtezană Giulietta și Nicklausse cântă o barcarolă în noaptea iubirii.

Dragostea eșuată l-a transformat pe Hoffmann într-un cinic care preferă băutura și jocurile de noroc femeilor. Schlémil și Pittichinaccio își dispută afecțiunea Giuliettei. Nicklausse promite că-l va trage pe Hoffmann departe la primul semn de infatuare. Hoffmann râde: numai un prost își pierde inima pentru o curtezană. Dapertutto apare și jură că Hoffmann își va pierde inima – pentru Giulietta. Dapertutto o tentează pe Giulietta cu un diamant și îi cere să îi fure reflecția lui Hoffmann.

Giulietta îl cucerește pe Hoffmann, iar el își dă reflecția, sufletul și viața pentru ea. Schlémil îi găsește împreună și este cuprins de gelozie. Nicklausse îl imploră pe Hoffmann să plece. Hoffmann cere cheia camerei Giuliettei de la Schlémil. Dapertutto îi dă lui Hoffmann sabia sa pentru duelul dintre cei doi. Schlémil este rănit mortal. Hoffmann caută Giulietta, dar ea a ales iubirea pentru diamante.

EPILOG

Așa se termină poveștile lui Hoffmann, povestea celor trei iubiri.

Când Nicklausse sugerează că Stella e întruchiparea celor trei iubiri, Hoffmann își atacă mentorul în furia beției. Când Stella ajunge, Hoffmann e deja inconștient de la băutură. Andrès, aflat acum în slujba lui Lindorf, o conduce pe Stella la consilier, care o ia triumfător. Muza revine la forma sa adevărată. Ea promite să-i aline suferința lui Hoffmann și îi spune că dragostea e doar o iluzie în viață: adevărata iubire există doar în artă. Întregul ansamblu cântă finalul: „On est grand par l'amour et plus grand par les pleurs."

Program si distributie

Hoffmann: John Osborn

Muse/Nicklausse: Alma Neuhaus

Lindorf/Coppélius/Miracel/Dapertutto: Alex Esposito

Andrès/Cochenille/Frantz/Pitichinaccio: Thomas Ebenstein

Olympia: Serena Sáenz

Antonia: Nicole Car

Giulietta: Serena Sáenz

Regia muzicală: Bertrand de Billy
Regia: Andrei Serban
Scenă și costume: Richard Hudson
Coregrafie: Niky Wolcz