Rodrigo Amado și Alexander von Schlippenbach

Rodrigo Amado „The Bridge” feat. Alexander von Schlippenbach

Considerat pe scară largă drept unul dintre cei mai importanți improvizatori europeni de pe scena actuală, Amado reunește în acest cvartet trei dintre cele mai puternice influențe de lungă durată—trei lideri în drept propriu: pianistul german Alexander von Schlippenbach, vrăjitorul contrabasului norvegian Ingebrigt Håker Flaten și legendarul toboșar american Gerry Hemingway.

Pentru Amado, această formație reprezintă o explorare profundă a propriilor rădăcini formative, un demers cu care s-a confruntat tot mai des în ultimii ani. Cu Schlippenbach, Håker Flaten și Hemingway alături, Amado are cadrul perfect pentru a explora materiale clasice pe care le consideră fundamentul drumului său muzical—un impuls care este parte din el și parte din istorie. După cum a scris criticul american Stuart Broomer: „Amado is an emerging master of a great tradition, more apparent with each new recording or performance.”

Acest cvartet, dincolo de a fi un omagiu direct adus lui Sonny Rollins, este un pod între limbi, medii și generații diferite, toate unite prin improvizație.

Jazzenzo:
„Odată din nou, este clar că The Bridge se află printre cele mai bune oferte ale muzicii improvizate din Europa de Vest. Fiecare concert al lor este o surpriză, iar de fiecare dată cei patru mari interpreți încing sala.”

David Cristol (freejazzblog):
„Unul dintre cei mai consecvent stimu­latori saxofoniști ai acestui secol, cu o cunoaștere excepțională a istoriei muzicii și o creativitate vie care o propulsează înainte.”

Eyal Hareuveni (Salt Peanuts):
„Eroul portughez al saxofonului, Rodrigo Amado, livrează o capodoperă cu supergrupul internațional The Bridge.”

Stuart Broomer:
„Timbrele proprii lui Amado — bogate, complexe, precise și distincte; inflexiuni și emoții, fiecare notă, fiecare sunet parcă cântărit pe o balanță alchimică. (…) Formația este superlativă.”

Program si distributie

Rodrigo Amado: saxofon tenor
Alexander von Schlippenbach: pian
Ingebrigt Håker Flaten: contrabas
Gerry Hemingway: tobe